Cărţi FeSeNţiale

Lucruri ce depășesc puterea mea de înțelegere

2011-08-26T02:13:00.000-07:00

Acest individ de la concertul lui Mike Oldfield - Tubular Bells III live in London la Horse Guards Parade, folosește un Rainmaker, deși în parc plouă cu găleata.

Evident, are și căști în urechi, pentru a nu confunda muzica produsă de el cu ropotul ploii dimprejurul scenei.

Apoi mai e și domnul de mai jos, care cântă la percuție-ultra-sopran (doi clopoței), și care are o față ce exprimă clar "sper că nu mă filmează nimeni, nu vreau ca soția mea să știe că sunt aici"

De la moarte până în zori

2011-08-11T05:16:00.000-07:00

De la moarte până în zori e în același timp elegie și elogiu pentru cei trei însoțitori de nădejde ai lui Wolfe, Moartea, sora cea mândră, Singurătatea cea aspră și Somnul, blând și atotputernic. Singurii tovarăși care-i vor rămâne alături până la sfârșitul vieții, când, într-o formă sau alta, se va uni definitiv cu cei trei și vor deveni una.

Cu jumătate de veac în urmă, Poe vorbea despre sentimentul sufocant pe care îl stârnește conștiința morții în The Premature Burial, o serie de relatări despre oameni îngropați de vii. Poe însă nu vede în moarte o tovarășă de viață, ci subiectul unor preocupări constante, insomniace, nu o tratează nici cu reverență, nici nu-i stârnește revoltă, ci o neliniște profundă, căci se sustrage întrutotul Rațiunii. Poe a fost înainte de toate un observator rațional, minuțios, ale cărui investigații se întindeau adesea pe hotarul necunoscutului. În chip ironic, filtrul puternic al rațiunii prin care sunt trecute aceste experiențe obscure are darul de-a provoca și mai multă spaimă cititorului, și el probabil subiectul unor frământări asidue în privința morții, a singurătății, a destinului implacabil.

Limbajul elaborat, doldora de silogisme, nu curmă ci dimpotrivă, sporește angoasa: "Apart, however, from the inevitable conclusion, a priori that such causes must produce such effects --that the well-known occurrence of such cases of suspended animation must naturally give rise, now and then, to premature interments --apart from this consideration, we have the direct testimony of medical and ordinary experience to prove that a vast number of such interments have actually taken place."

Thomas Wolfe e străin de asemenea meditații abstracte, cum străin e și de frământările haotice ale romanticilor, cu luări de poziție ambivalente:

„O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când viața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viața-i un basm pustiu și urât... ”

ca mai apoi:

„Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede ca toate-s nimică.”

Thomas Wolfe ar trebui fără îndoială studiat în fizica-literară a Școlii de la Copenhaga. El e observatorul prin excelență, dar acel observator a cărui prezența influențează profund procesele ce se vor a fi măsurate. Ochiul său, agent al pulsiunilor sale interioare, distorsionează continuumul spațio-temporal, reduce la mușuroi mulțimea new-yorkeză și dilată prezența mortului: „Așa cum trupul mortului se împuținase, ca și cum materia se retrăsese în mod perceptibil, tot așa se transformaseră incredibil proprietățile luminii și dimensiunile lățimii, lungimii și adâncimii spațiului ce-l înconjura.”

De la moarte până în zori e un periplu liric pe tărâmul desacralizat al Manhattanului, orașul care nu doarme, unde moartea e doar un spectacol macabru, prilej de discuții înfocate, râsete nervoase, bravură primitivă, prilej ca spiritul gregar să învingă individualismul atât de drag new-yorkezului de rând. Nu atât moartea, cât atitudinea oamenilor în fața morții îl interesează pe Wolfe. Peste toate domnește Noaptea, invocată aici ca muză a înțelepciunii „chipul nopții, inima întunericului, glasul flăcărilor, am cunoscut tot ce trăiește și trudește în umbra destinului ei.” Bezna care întunecă rațiunea deschide porțile cunoașterii sufletești, cunoaștere destinată exclusiv poetului. Despre poet și noapte s-ar putea scrie biblioteci întregi, legătura e indisolubilă, insensibilă la trecerea veacurilor. Pentru Gerard Manley Hopkins, zeița noapte e un munte: „Mă trezesc și simt muntele nopții, nu ziua. Ce ore-am risipit, ce ore negre-n noaptea aceasta (...) Dar ore când spun, ani înțeleg, o viață întreagă.” Aproape un secol mai târziu, Wallace Stevens întâmpină noaptea cu neliniștea primitivului și strigătul deznădăjduit al păunului: „Văzui venind noaptea, înaintând în grabă precum culoarea grea a cucutei. Și mi-a fost teamă. Și-mi amintii de țipătul păunilor.” În multe dintre aceste poeme, noaptea și moartea se întrepătrund și pot fi adesea sinonime.

Spiritul poetic își trage seva din taina nopții, din voluptatea morții, dar se împotrivește uitării și nimicniciei. „Dau dezlegare cioclilor, scrie Carl Sandburg, să-mi ducă trupul la cimitir și să îngroape totul: capul , picioarele, mâinile, totul! știu că rămâne ceva ce nu vor putea să îngroape.” Dylan Thomas e și mai vehement: „Și moartea nu va avea împărăție” (And death shall have no dominion).

Dar Thomas Wolfe nu e poetul închis în turnul de fildeș al propriilor sale meditații, sclav al cuvântului etern cu care totul a început și totul se sfârșește, ci poetul trubadur, hoinar, colindând străzile orașului fără somn (superb descris de Garcia Lorca în Brooklyn Bridge Nocturne) în tovărășia singurătății. E vagabondul Charlot, din Luminile orașului, contemplând în miez de noapte floarea pe care i-o încredințase fata frumoasă și oarbă, vagabondul care, posedat de un optimism dezlănțuit, îl împiedică pe milionar să-și ia zilele. Următorul pasaj ar putea trece drept partitura pentru rolul lui Chaplin: „Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic, chipul uriaș al nopții presărat de stele, și am auzit vapoarele ce pluteau atunci pe râu. Și dintr-o dată m-a cuprins un val de tărie și de speranță, de o bucurie tonică, debordantă, și, asemenea celui conștient că i s-au tulburat mințile de sete și vede aievea râuri la marginea deșertului, am înțeles că n-am să mor înăbușit ca un câine turbat într-un tunel întunecat. Am înțeles că voi vedea din nou lumina și că voi cunoaște țărmuri și voi poposi în porturi necunoscute și voi vedea iarăși, ca și altă dată, ținuturi noi și lumina dimineții.” Și deși pare neverosimil, tocmai din această poftă nestăvilită de viață se naște elogiul Morții: „Mândră Moarte, mândră nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atâta glorie nouă, celor care n-am cunoscut gloria, atâta mândrie și frumusețe nouă, celor care-am trecu prin viață neștiuți și anonimi, pentru că le dăruiești tuturor – atomi fără chip, fără nume, fără glas ai pământului – cumplita binecuvântare a măreției tale, pentru că te-am întâlnit și te-am cunoscut așa de bine și am trăit atât de mult singur doar cu Singurătatea, sora ta, pentru toate acestea nu mă tem de tine, prietene, și ți-am închinat acest omagiu.”

Călătoria inițiatică e sugerată superb de titlu, care lasă loc jocului de cuvinte. From Death To Morning, referire la construcția clasică from dusk till dawn (de cu seară până-n zori), duce la polisemia fonetică a cuvântului morning, care poate fi și mourning (adică doliu, tristețe, jale).

o povestioara

2010-02-01T11:58:00.001-08:00

Un individ are o puşculiţă magică, în care strânge zi de zi, ani la rând monede de câte cinci sau zece bani, pentru vremuri mai grele când se duce la magazin şi le schimbă în bancnote. Într-o zi, ajuns la fundul puşculiţei, găseşte monede aurii de un ban, se sfieşte să le schimbe dar n’are ce să facă, le ia pe toate şi le schimbă, de un corn. Când dă a doua zi prin puşculiţă, surpriză, e iar plină de monede aurii de un ban. Degeaba le tot scoate, că puşculiţa, ca prin minune, iar se umple. Dar numai cu monede de un ban. După ce trece peste şocul firesc al miracolului, realizează că nu va mai duce niciodată lipsă de bani. E euforic. Se gândeşte deja la proiecte ambiţioase de viitor. Totul e să ştie cum să-i poată schimba, aşa grămadă, să facă din start nişte bani buni. Dar la primul magazin la care merge cu echivalentul a o sută de lei în monezi de un ban, vânzătorul îl dă afară şi ameninţă cu poliţia. Trebuie să fie mai discret. Dar discreţie înseamnă sărăcie. Următoarele câteva zile le petrece căutând copii pe care-i însărcinează să schimbe monezi de un ban pe la diferite magazine din oraş, promiţându-le cota aparte. Copiii însă încep să-l trişeze la bani şi oricum nu are mare control asupra lor, aşa că începe să caute interlopi. Găseşte nişte „small time” cărora le povesteşte de prietenul lui de la trezorerie şi de surplusul de monede de un ban pe care l-ar primi lunar pe sub mână. Ăştia evident nu înghit gogoaşa. Cu alţii mai mari nici nu se încumetă... Aşa că lasă totul baltă şi se reapucă de tradus.

TOPUL CĂRŢILOR FESENŢIALE SE ÎNTOARCE!

2009-11-28T10:54:00.000-08:00

Am aflat de curând! Ilie Dobre scrie precum vorbeşte. Mulţi autori au "ediţii complete" ce cuprind un număr sub radical din numărul cărţilor publicate de Ilie Dobre. Adică câte? Adică treizeci şi două (32). Ilie Dobre nu are un volum de "opere complete" decât dacă şi-a lipit singur cele 32 de titluri formând un bolţar de cunoaştere sportivă. Ca să ajungi să citeşti toate scrierile dobriene, trebuie să citeşti aşa cum vorbeşte el. Stenografiat. Cărţile lui conţin totuşi cuvinte întregi, şi pentru asta nu putem decât să mulţumim redactorilor care au depus o muncă titanică. Cu o menţiune: cuvântul gol apare scris prescurtat, conţinând doar 15 "o"-uri. Printre altele, Ilie Dobre a inventat se pare o formă inedită de poem: poemul matrice. De regulă, versurile se regăsesc între paranteze:

6 0 0 6 0 0

0 0 0 + 0 0 0

0 0 0 0 0 0

0 0 1 0 0 1

Este doar unul dintre poemele ce relevă starea de catharsis dobriană. Şi acum, revenind la proza sa, mă văd nevoit să fac o selecţie din sadoviniana lui creaţie, pentru a supune la vot pentru cel mai Fesenţial titlu.

"Dobrin, la clipa amintirilor"

"Marius Lăcătuş - săgeata carpatină"

"Fane Iovan - o stea ce sclipeşte lângă şinele Giuleştinei"

"Mariana Târcă sau pasărea măiastră de pe semicercurile carpatine"

"Pavel Badea - "Samuraiul" de pe Jii"

"Cristian Gaţu - un prinţ la curtea Regelui Handbal"

"Radu Matei cu "fluierul" între iluzii şi adevăr"

"Cornel Ţălnar - leul neîmblânzit al gazonului"

"O galerie nebună, nebună, nebună... Galeria Rapidului"

"Dorinel Munteanu - metronomul de la mijlocul terenului"

"Gigi Mulţescu, fotbalistul-nepereche"

(oricât mi-aş dori să fi avut eu idei aşa bune, trebuie să admit că titlurile sunt autentice)

Multe dintre aceste titluri au devenit "instant classics", sintagmele autorului ajung să fie folosite în toate buletinele de ştiri. În urma succesului reputat, Ilie Dobre urmează să scoată în colaborare cu radio România Actualităţi Records (RaR) un audiobook intitulat "Fast forward" (ironia au sesizat-o şi inginerii de sunet, însă Dobre a explicat că titlul înseamnă de fapt "Atacantul rapid"). Ilie Dobre nu spune "repriză", el spune "mitan".

Ilie Dobre este fără îndoială un Iorga al istoriei sportive. Încă nu i se spune astfel, dar sunt convins că peste ani...

Pentru cei ce n-au ascultat niciodată Ilie Dobre recomand: http://www.trilulilu.ro/tzepesh_vladi/87ed6bfb3b8c2e

Puțin despre Lovecraft

2009-10-14T14:48:00.000-07:00

În România, H.P. Lovecraft nu s-a bucurat niciodată de prea mult respect. La un moment dat, editura Vremea (?!) şi în ultimii ani Leda-Corint, cu care am avut neplăcerea să vorbesc despre acest subiect. Unu la mână că sunt ruşi sau ucrainieni, naiba ştie, doi că sunt înfumuraţi, trei... au scos două volume, chipurile dintr-o trilogie omnibus, însă primele două volume abia de cuprind o treime din opera lui Lovecraft, nu-mi pot imagina cum ultimul volum... Recent, editura Bastion...nu, e prea ruşinos...

N-am înţeles niciodată de ce există un Poe, scrieri alese, la Univers, şi nu un Lovecraft. Şi dacă tot au avut ani de zile să aleagă scrierile, le-au ales prost. Cele mai importante povestiri nu se regăsesc printre paginile volumelor menţionate. Pentru mine, perla rămâne "Shadow over Innsmouth". Ar mai fi şi "The Thing on the Doorstep". În comparaţie cu acestea, restul par încercări mai puţin reuşite de a duce la bun sfârşit firul gândurilor negre ce-l macină de tânăr pe scriitor. Odată ce-ai ajuns să-i citeşti toate povestirile, înţelegi că Lovecraft a scris şi rescris aceeaşi povestire ani la rând, improvizând ca un pianist îndemânatic, fără însă a părăsi tema de care era organic legat. Dar, cred eu, nici cle două bijuterii nu strălucesc îndeajuns pentru a reda în deplinătate intensitatea acelui sentiment unic, încercat adesea de Lovecraft, generic numit "cosmic terror". Totuşi, despre ele trebuie să vorbesc, nădăjduind să le regăsesc cândva traduse în română, la o editură serioasă.

Suntem la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului XX, dar scrisul lui Lovecraft se regăseşte prea puţin în direcţia impusă de generaţia sa. E ceea ce Jung ar fi numit un spirit născut pentru o altă epocă, şi într-adevăr, E.A. Poe şi Lord Dunnsany i-au fost îndrumători, nu trompetele interbelice. Ca restul povestirilor, şi acestea două au structură rigidă, liniară, normă se pare autoimpusă, asemenea şi fraza, care rareori îşi permite să iasă din şablon. Probabil, Lovecraft a gândit că sentimentul ororii se induce treptat, subtil, aproape pe nesimţite, şi de aceea textele sale au forma unor litanii prelungite, lipsite de orice artificii stilistice, dacă nu punem la socoteală măiestria şcolărească a frazelor în sine, adesea punctate de cuvinte cheie cu rolul lui "amin" într-o slujbă creştină. Ceea ce pentru un critic cu patalama ar fi neîndemânare, pentru mine reprezintă punctul forte al povestirilor lui Lovecraft. Căci sentimentul de groază cosmică se conturează doar când sursa simulează veridicitatea, iar stilul uşor neîndemânatic se potriveşte de minune pe firea celor care narează păţaniile coşmăreşti. De cele mai multe ori, oameni aflaţi la hotarul cu nebunia, înspăimânaţi, inteligenţi nu-i vorbă dar mai puţini stăpâni pe facultăţile mintale.

E obişnuit pentru Lovecraft să-şi înceapă povestirile cu deznodământul, cu anxietatea, chinurile sufleteşti care l-au determinat pe personajul-povestitor să-şi aşterne în cele din urmă amintirile înainte s-o ia razna de-abinelea. Fireşte, autorul amintirilor nu speră să fie luat în serios, un truc ce sădeşte instinctiv în cititor sămânţa acelui "şi totuşi, dacă..." Apoi, dacă spaima este bine dozată, punctul culminant va descătuşa groaza ca un sentiment purificator pentru ignoranţa cititorului,

Versul Trenurilor

2009-09-14T00:22:00.000-07:00

M-am întrebat cândva de ce dincolo se face dinferenţa dintre poetry/verse şi lyrics, iar la noi nu. La noi toate-s versuri, că-i Eminescu sau Dolănescu. Până am dat peste un eseu al versificatorului Peter Sinfield (Emerson Lake and Palmer, King Crimson, ş.a.) şi am înţeles. Lyrics-urile, spre deosebire de versuri, trebuie să fie cantabile, să aibă muzicalitate, însă nu necesită a fi profunde, pline de înţelesuri ascunse şi mama naibii. Iată: Beatles. Poate cu excepţia pieselor în care inserau metafore pentru droguri (pe care şi-un ţânc de doişpe ani le-ar fi priceput atunci) numai versuri simple, uşor de reţinut, uşor de fredonat, fain frumos. La fel şi multe formaţii de pop şi rock ale ultimelor decenii. Pink Floyd? Mai pretenţioşi la versuri, dar trebuie să recunoaştem, foarte muzicale.

La noi stă altcumva treaba. Bine, nu vorbim de toate urechelniţele blonde şi greierii zgâriaţi pe testicole ce populează muzica „uşoară” de ceva ani încoace. Mă refer la formaţiile consacrate. Formaţii bune. Noi mai mult ca oricine am avut tentaţia să scoatem poeţii de la naftalină. Mai ales pe Eminescu. Mondial, Roşu şi Negru, Poesis, Pro Musica, Cenaclul Flacăra... lista poate continua. Topârceanu a rămas al Păsării Colibrii. Phoenix a căutat să versifice în stilul vechilor balade populare. Formaţii cu greutate, versuri pline de înţeles. Nu ştiu vreo formaţie britanică să fi pus în partitură operele lui Byron, Keats, Milton, sau niscaiva americani să-i fi resuscitat pe T.S. Eliot, Whitman sau Ezra Pound. Sunt incult.

Asta-i doar introducerea. Pentru că adesea, trupele astea cu greutate, îmbălsămându-şi muzicul cu versurile unor poeţi morţi, simt nevoia să scrie în acelaşi spirit şi uneori pare-se că dau rateuri. Vor să fie profunzi şi le scapă şopârliţa, dar noi oricum le fredonăm în continuare, neabătuţi, prea puţin interesaţi de semnificaţii şi conotaţii. Dar dacă am fi?

Să luăm Poesis. Toată lumea a auzit măcar odată în viaţă cântecul cu vrabia şi viitorul lunetist de elită care-o arde cu praştia. Că nu l-a bătut mama, că ţinea o bucată de pâine, ş.a.m.d. Şi-apoi vine strofa asta.

Mai târziu am crescut flăcăiandru,

M-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată.

Nu ştiu de ce, într-o zi a murit

Şi-n altă zi a fost îngropată.

Sunt convis că la prima vedere nu pare nimic ne-nregulă cu ea. Staţi aşa. Toate culturile care practică înhumarea lasă un răgaz de o zi, două (chiar mai mult în cazuri speciale) între momentul intrării în nefiinţă a respectivului şi clipa coborârii lui în pământ. Şi atunci de ce insistă să ne spună că „într-o zi a murit” şi că „în alta! a fost îngropată”. Am realizat numaidecât trimiterea morbidă a celor de la Poesis. Şi m-am liniştit, aflând ca iubita flăcăiandrului n-a fost niciodată prizonieră într-un lagăr de concentrare.

De câte ori n-aţi zumzăit sau hămăit următoarele versuri „Doi paşi nu sunt departe, doi paşi în urma ta.”, aparent inofensivei ale formaţiei Cargo. Evident, scoase din context, n-au nicio noimă. Ar putea fi cuvintele aruncate de către un potenţial urmăritor al lui Usain Bolt. Dar dacă asculţi cu atenţie tot cântecul, lucrurile se complică. Deci aflăm că ea la părăsit, a luat trenul, probabil a plecat val-vârtej întrucât nu l-a sărutat. Cu toate astea, el e la DOI PAŞI în urma ei. A luat o drezină? Oricum, e pe urmele ei. În următorul tablou, ea stă la geam cu ţigara-ntre-deşte, (la ea acasă sau la noul iubit? nu ştim dar trage doar un fum şi-o striveşte, semn de maximă nelinişte ) iar el...exact! La doi paşi. Pentru cine înţelege sensul cuvântului „stalker” nu mai am ce explica. Pentru restul, gândiţi-vă că şi Mailat a cântat poate nu demult „doi paşi în urma ta”. Data viitoare când îngânaţi aceste versuri, nu uitaţi că proferaţi o ameninţare.

Am ceva de împărţit cu Tristeţile provinciale lui Colibri. Ca orice cântec, are strofe şi refren. Strofele sunt ale lui Topârceanu. Refrenul e al păsăreilor. Şi ca oriunde, publicul este rugat în timpul concertelor („Haideţi-şi voi” sună chemarea) să cânte refrenul. Lăudabil că nu-şi fac renume pe spatele poetului mort. Însă cine sfinte Hristoase ar putea reţine cu exactitate următorul refren:

„La-ri, la-ri, lu-lu, (la, laaa)

Li-li, li-li, lu-la, (la, looo)

La-la, la-la-lu-lu-lu,

La-la-la, li-li-li-lu-la,

Hei-ei-ei-ei, hei-ei, la-la-lu-lu-lu,

La-la, li-lu-la-lu-lu-lu !”

Închipuiţi-vă cum sună când se-apucă şi publicul să grohăie aceste misterioase ciripituri. Aş fi fericit să aflu că de când a apărut piesa măcar două persoane sau certat la un moment dat pe corecta înşiruire a la-urilor, li-urilor şi lu-urilor. Sper că erau beţi, sper că şi-au dat cu ceva în cap şi sper că nu ştiau cine-i Topârceanu.

Va urma.

2009-08-27T04:55:00.000-07:00

Zilele şi cartea - Jurnalul Fericirii

2009-08-24T03:18:00.000-07:00

„În sărăcia lucie a prizonierului pentru care a mânca ceva este prima preocupare, colacul de salvare cel mai sigur în afara religiei este, după cum s-a dovedit, cultura personală şi în mod special umanităţile clasice care oferă o distanţare suficientă faţă de evenimentele cele mai dramatice”, afirma Henri de la Bastide în sa „Patru călătorii în inima civilizaţiilor” (Meridiane, 1994). Nu există cuvinte care să poată surprinde mai bine traseul spiritual al lui Nicolae Steinhardt în detenţia comunistă.
Jurnalul Fericirii cuprinde într-o înşiruire nelegată de succesiunea cronologică toate fazele tevaturii concentraţionare: ancheta, detenţia şi viaţa de după. Pretutindeni, textul este presărat cu observaţii fine de cultură ce trădează o erudiţie ieşită din comun. Steinhardt intră în arestul Securităţii în ipostaza „Soljeniţân”, renunţând la speranţă şi considerându-se ca şi mort, şi iese vindecat de toate traumele acumulate nu doar în timpul detenţiei, găsindu-şi izbăvirea în cuvântul lui Hristos.

După specificul anchetelor din acea perioadă (ne aflăm în 1960) i se cere demascarea prietenilor săi, nume mari în cultura românească precum Noica, Pillat, Paleologu, Acterian, sau Teodoreanu. Deşi temător, rămâne ferm pe poziţie, până ce evenimentul îşi pierde din contur, „totul îmi este egal (...) nimic nu are însemnătate şi precizie (...) personalitatea se cerne mărunt, se fărâmiţează, trece toată prin sită” însă găseşte numaidecât resurse „singura mea datorie acum e să fiu calm, isteţ, încăpăţânat.” Vorbind parcă în numele tuturor intelectualilor care, aşa cum spunea Ierunca, tind să-i subestimeze pe anchetatori, Steinhardt învaţă regulile jocului din mers, şi admite că deşi intelectualii sunt slabi, are şi cunoaşterea cărţilor un folos: senzaţia unui deja vu, sau deja-vu imaginé. Acest deja-vu este însă neputincios în faţa noilor metode ale Securităţii, care şochează prin răsturnarea tuturor valorilor. „Aportul noului e că pentru a distruge un ins, ei nu merg la certaţii lui ci la prietenii lui”, la cei în care şi-a pus încrederea. Astfel, alături de drama personală, Steinhardt resimte şi tristeţea provocată de atitudinea oamenilor din jur, a tinerilor care îi judecă pe ei, că n-au fost suficienţi de precauţi şi maturi pentru a evita arestul. De asemenea, constată cu îndoită tristeţe că o parte din colegii lor de breaslă tratează cu nepăsare soarta condamnaţilor, nu „aritmetizează” adevărul şi ignoră chestiunile arzătoare, care la acea vreme erau închisorile, procesele însoţite de recunoaşteri şi autoacuzări ale inculpaţilor.

În opinia sa, scuzele celor care spun că n-au ştiut, atunci când li se vorbeşte despre tortură, de lagăre, de închisori, de internări politice în ospiciul, nu au valabilitate. Argumentul îşi păstrează actualitatea, căci astăzi „neştiinţa” (încurajată până în 89 de secretomanie şi teama de a nu intra în atenţia Securităţii) a fost suplinită, înlocuită de „nepăsare”, vizibilă prin impactul minor pe care publicaţiile memorialiştilor îl au la nivelul societăţii româneşti. La toate acestea se adaugă şi întâlnirea traumatizantă din arest cu Noica, pe care îl vede complet transformat după numai un an, „slab, gălbejit, neras (...) supus, prompt, concentrat, ce evocă un lung şi dureros dresaj”.
În închisoare, salvarea de la prăbuşirea psihică e reîntâlnirea cu oamenii mari de cultură, a căror pâine e poezia, cunoaşterea ei pe de rost, recitarea continuă. Sunt acei câţiva intelectuali de care vorbea Ion Ioanid, care prin înţelepciune şi comportament au câştigat încrederea şi respectul tuturor, contribuind la reechilibrarea sufletească a tuturor. Aici se formează neîntârziat un grup de „rezistenţă” spirituală, alcătuit din intelectuali şi preoţi care, aşa cum lasă Steinhardt să se-nţeleagă, au acum privilegiul să cunoască experienţa personajelor lui Kafka, Dostoievski sau Camus la cel mai profund nivel, ba chiar să se identifice în multe privinţe cu ele. În special faţă de Dostoievski, Steinhardt nutreşte o admiraţie aparte. Chiar aminteşte la un moment dat că „voia să scrie Viaţa lui Iisus dar a murit. Pesemne Dumnezeu nu dorea să existe a cincea Evanghelie”. Trecut prin încercările ocnei, pe faimoasa „uliţă verde”, temniţa apare la scriitorul rus ca o „casă a morţilor vii, cu o viaţă cum nu e alta, cu oamenii ei deosebiţi de ceilalţi” care învaţă răbdarea căci „omul e o jivină răbdătoare” (Amintiri din casa morţilor). În mod simetric, călăii devin „personagii” dintre cele mai sinistre. Căci invariabil ajunge şi Steinhardt la a face acea distincţie între „noi” şi „ei”, atât de puţin inteligibilă pentru occidentali: „noi i-am auzit râzând şi (...) a trebuit până la urmă să ne trezim, (....) să dobândim acces la condiţia atât de anevoie de înţeles, a şmecherului”.
Însă a crede că asemenea legături nu pot fi destrămate cu trecerea timpului ar fi o greşeală. Asemenea lui Goma, Steinhardt s-a întâlnit la Gherla cu „legea închisorii”, acea luptă egoistă axată pe supravieţuire. Pe deţinuţi îi împarte în „sfinţi, eroi îndrăzneţi, ai binelui” şi „miorlăiţi ai înfrângerii şi trădării”, fără a ţine cont de originea lor socială sau educaţia lor. Pentru că uneori, intelectualii sunt periculoşi, joacă la două capete, astfel că suferinţa întemniţării poate să apropie şi să lege prietenii, dar speranţa scăpării poate de naştere impulsului egoist, călcării prieteniei. De aceea, nu de puţine ori caută inconştient compania unor oameni mai simpli, dar de carcter, pentru că până la urmă, „numai caracterul importă (...) numai gentileţea, bunătatea şi purtările frumoase au haz”

Unei experienţe atât de profunde precum a fost cea carcerală Nicolae Steinhardt i-a răspuns printr-un gest în egală măsură profund: convertirea tainică dar sinceră la creştinism. Deţinutul care-l ştie pe Dumnezeul alături de el în temniţă, care I-a ascultat chemarea („ieşi din casa tatălui tău”, „ia-ţi crucea”, „vin-o după Mine”) îşi confundă până la urmă încercarea cu patimile Mântuitorului, iar pentru el, numai realitatea răstignirii „dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei”. Cei care şi-au însuşit această credinţă au trecut nu mai uşor dar mai împăcaţi prin calvarul gulagului, dovedint importanţa bagajului identitar de tip religios. Morala creştină îndeamnă la iertarea torţionarilor (urându-le fapta dar iubindu-i pe ei) şi la acceptarea suferinţei îndurate, văzută ca parte din planul divin.

Reeditată de Polirom în colaborare cu mănăstirea Rohia, 2008, 60 Ron da merită.

Ziua şi cartea - Turbion

2009-08-20T03:16:00.000-07:00

“Sfârşitul lumii seamănă destul de mult cu problema extratereştrilor, spune Lucian Boia. Sfârşitul ar putea să aibă loc într-o bună zi. Şi extratereştrii ne-ar putea face cândva o vizită. În ambele cazuri se face mare zarvă, dar fără să provoace cine ştie ce pagube în domeniul imaginarului.” Asta îmi aminteşte de pledoaria plină de năduf şi dezgust la adresa umanităţii a lui Piro Snaut, sărmanul tehnician de pe Solarisul lui Lem: “Am realizat contactul cu o civilizaţie şi iată că monstroasa noastră urâţenie, bufoneria, ridicolul sunt mărite ca sub microscop”.

Poate niciun scriitor n-a surprins mai bine urâţenia noastră în preajma unui moment de cumpănă al istoriei cum ar fi, de pildă, sfârşitul lumii, decât Robert Charles Wilson. Turbionul e semnul cu mai multe feţe, e în acelaşi timp apocalipsul pentru oamenii simpli, apăsaţi de sentimentul sacrului, e şi forţa extraterestră care stârneşte în egală măsura “zarva” de care vorbea Boia, de data aceasta în comunitatea ştiinţifică şi în rândul minţilor aparent mai dezgheţate. Ambele viziuni sunt neverosimile în faţa realităţii: o membrană închisă cu proprietăţi necunoscute ce cuprinde Pământul ca-ntr-o desagă şi grăbeşte parcursul său temporal prin univers la o viteză astronomică. Până şi cei mai simpli oameni pricep că în patruzeci de ani vor sfârşi prăjiţi sub dogoarea gigantei roşii care va fi soarele nostru. (Şi căi de mii de ani treceau, în tot atâtea clipe, zicea Luceafărul). Blestemat cine-a născocit bancul cu soarele. Cum, nu-l ştiţi? Omul de ştiinţă anunţă: în cinci miliarde de ani, soarele nostru se va transforma într-o gigantă roşie, pârjolind în acest proces Terra. Un individ din audienţă sare ca ars din scaun, roşu la faţă şi plin de sudoare. Cââât? Cinci miliarde… Ah, credeam că ziserăţi cinci milioane. Accentul regional al tipului din public e desigur improvizat. Citind cartea, înţelegi importanţa ameninţării nucleare în formarea şi menţinerea curentului hippie.

Faptul că oamenii colonizează de grabă Marte, neafectat încă de pieliţa asta îndrăcită de origine dubioasă, şi ajung să vadă în decursul unui an dezvoltarea a o sută mii ani de civilizaţie marţiană îmi aminteşte o poveste drăguţă sf, în care Papa era de pe Marte. M-am gândit atunci că mulţi papi au fost de pe Marte de-alungul istoriei. Şi întrebarea unui credincios, ajung oamenii înmormântaţi pe Planeta Roşie în Rai? Saltul cromatic e cam brusc, trebuie să recunoaştem. Desigur, când omul va ajunge s-o colonizeze, Marte nu va fi doar un bolovan roşu, ci o planetă mustind de viaţă, iar asta cu aportul bacteriilor, leading cause of ecopoesis.

Asta nu-i nimic. Când începe soarele să dea gazul mai tare, încep şi sinuciderile. Laolaltă sau în confortul căminului. Aparent, nu toţi vor să se ţină de mâini şi să cânte Kumbaia. Unii creştini, produs al unui şir întortocheat de mutaţii şi împrumuturi culturale, sacrifică un viţel roşu în întâmpinarea Domnului. Evident, viţelul cu toată stirpea lui bovină suferă de-o boală şi creştinii încep să moară pe capete. Nu pentru că e incurabilă ci pentru că nu mai frecventează spitalul. La ce bun? Nu mergeau ei în vremurile bune, să-i facă o transfuzie lu ăl mic’, să meargă taman acu? Suficient, mai mult ar strica frumuseţea lecturii. Atât doar: Turbionul, adică membrana, e cea mai bună oglindă pentru umanitate, fiind prima şi probabil singura oglindă sferică. Şi pentru că acoperă lumina stelelor, şi-l lasă pe bietul om martorul unui hău fără margini. Merită.

Cartea a apărut în graiul nostru la Nemira în 2008, (original în 2005), e bine tradusă şi pe deasupra a câştigat şi premiul Hugo.

Ziua şi cartea - Cântec de gheaţă şi foc: Urzeala tronurilor

2009-08-19T09:54:00.000-07:00

Scrierile lui George R.R. Martin sunt voluminoase şi încă din primele capitole trimit cititorul cu gândul la romanele istorice de aventuri ale lui Dumas sau Druon. Aşa cum pomeneşte şi titlul, se ţes intrigi, se urzesc comploturi şi asasinate, iar cei mai luminaţi dintre cititori vor observa numaidecât similitudinile între cele două mari familii rivale, Stark şi Lanister, şi echivalentele lor istorice, York şi Lancaster (ajută mult urechea muzicală).
E o lume în care organizarea politico-socială de tip feudal se întrepătrunde cu credinţe arhaice, şi tocmai aici e farmecul lui Martin, căci elementele fantastice nu abundă, (nu suntem asaltaţi de hoarde de elfi, orci sau dragoni), ci mai degrabă latente, amorţite, aşteptând parcă să fie deşteptate de un ceasornic plin de vrăji. De altfel, şi familiile în cauză sunt mult prea preocupate de micile lor feude ca să mai dea atenţie pericolului extern ce pândeşte orânduiala cele Şapte Regate. Erau odată şapte, s-au lipit într-unul după ce în urmă cu trei sute de ani, Aegon Targaryen Cuceritorul a invadat cu-a lui armie tărâmul Westeros (căci aşa se numeşte), aducând cu el stirpea celor cu sânge de dragon, detminându-i pe regii aflaţi încă-n funcţiune să plece de grabă capetele şi să i se supună. Ciudata familie regală practică endogamia şi nu-şi spurcă sângele prin bordeluri, membrii ei se poartă ca demiurgii printre muritorii de rând şi conduc despotic, ceea ce nu-i face din cale-afară de iubiţi. Colac peste pupăză se găseşte unul nu tocmai întreg la minte să-i aţâţe şi mai tare pe deja indispuşii supuşi, drept pentru care dobândeşte porecla de Aerys Nebunul. E momentul ca familiile seniorale să-şi ia inima-n dinţi şi să răstoarne această dinastie pătrunsă ca nuca-n perete pe tărâmul lor.
Rebeliunea ce are loc cu un deceniu înaintea faptelor prezentate în roman rescrie istoria Westerosului, înscăunează un nou rege, din familia Baratheon, face şi desface prietenii, înalţă eroi şi scoate la iveală trădători. Că harta tărâmului are ceva din harta Regatului Unit privită-n oglindă, asta se zăreşte cu ochiul liber, iar similitudini cu invazia normanzilor lui Cuceritorului William există, dar sunt acolo numai pentru amatorii de filme poliţiste, neavând nicio pondere semnificativă în economia povestirii.

Nimic nou sub soare până acum şi mai ales niciun motiv mai acătării pentru cititorul de literatură fantastică să ia de coarne cărămizile lui Martin. Tocmai de-aceea trebuie să lămuresc orice neiniţiat că nu avem de-aface nici pe departe cu scrieri în maniera Robert Jordan, David Eddings sau alţi asemenea epigoni de-ai lui Tolkien, dezlânate şi împestriţate cu detalii nesemnificative. George Martin scrie literatură, e un scriitor complet şi mânuieşte la perfecţie o artă atât de rar întâlnită la nivel înalt în romanele fantasy: construcţia personajelor. De fapt, în asta constă stilul lui Martin, unic în proza de acest tip, rar întâlnit în beletristică. Fiecare capitol este dedicat unui personaj anume şi, cu toate că naraţiunea este mereu la persoana a treia, vedem întâmplările doar prin ochii şi cugetul acelui personaj. Mai precis opt figuri care-şi împart pe rând sau amestecat povestea. Soarta perversă face ca acest maestru în personagii de care te ataşezi numaidecât le scurtează firul vieţii când are el chef, sau mai degrabă când o cere cursul evenimentelor, şi când mă gândesc cât suflet a turnat în ele, îmi închipui că se simte ca Avraam în faţa altarului când îi pune ştreangul la câte unul. Dacă ar fi scris Stăpânul Inelelor, cu siguranţă Frodo şi Sam ar fi dat colţul. Şi poate mai bine, am fi scăpat de finalul acela soporific plin de îmbrăţişări şi lacrimi în ochi (mă refer evident la film, cartea e deneatins).

De urmărit pentru amatori elementele ce compun universul mitic al romanului. Nordicii, de pildă, urmaşi ai primilor oameni, nu se închină celor şapte zei (cultul oficial al regatului) ci unor zei mai vechi, cărora le dedică locuri de închinăciune în inima unor păduri de arbori cu scoarţa albă şi frunze sângerii. Regăsim aici funcţia arhaică sacrosantă a pădurii („godswood”, în denumirea lui Martin) cu rol de sanctuar natural sau nemeton. Slujnicele dothraki spun basmul cu soarele şi luna, logodiţi şi veşnic pe fugă. Slujnica din Lys ştie că luna e un ou şi asemenea surorii sale hrăneşte între scoarţele ei pui de dragoni. Când sora ei s-a ciocnit cu soarele, a dat naştere primilor dragoni. E suficient să ne uităm peste cuprinsul antologiei de legende populare româneşti (Minerva, 1981) să găsim încă o sută astfel de mituri. Asemenea trimiteri la credinţele arhaice abundă în „Urzeala tronurilor” însă Martin a reuşit să creeze un univers original şi de sine stătător, nu doar o aglomerare de elemente disparate.

Există oameni serioşi, maturi, sobrii, care nu-şi aruncă din principiu ochii peste asemenea scrieri, care dau cu tifla romanelor de literatură fantastică, având pretenţia că înţeleg diferenţa dintre „adevărata literatură” şi... astea. Pentru ei există Cartea de telefoane, Regulile de circulaţie şi Critica raţiunii pure. Pentru cei care nu se dedau unor asemenea mofturi, Urzeala tronurilor e o călătorie nemaipomenită pe timp de criză. Căci veţi vedea, VINE IARNA.

E prima din şapte volume, a apărut la Editura Nemira în 2007 (între timp au apărut şi următoarele două), traducerea e cât de cât bună, atâta că bizonii sunt de fapt zimbrii şi nu-i prea scumpă.

Ziua şi cartea - Fii binecuvântat, domnule Rosewater

2009-08-18T08:41:00.001-07:00

God Bless You, Mr. Rosewater este în opinia mea varianta modernă a mitului arhaic al zeului care întoarce spatele lumii create, aşa-numitul "deus otiosus". ("Se consideră că această fiinţă supremă a creat lumea şi omul şi s-a retras în cer... iar împuternicitul ei, primeşte sarcina să o ducă la bun sfârşit" Eliade, Aspecte ale mitului, 88)
Transpus în timpuri moderne, mitul îşi găseşte echivalentul în făurirea societăţii americane, căreia părinţii fondatori i-au întors spatele în momentul în care nu au pus stavilă îmbogăţirii fără margini practicată de unii. Rezultatul? O Americă ruptă în două, cu bogătanii de teapa Rosewaterilor de-o parte şi amărâţii ce se zbat în mocirla unei existenţe neînsemnate de cealaltă parte. De fapt, destinul familiei Rosewater vorbeşte alegoric despre devenirea acestei clase de înavuţiţi, ce pleacă de la stadiul de „porcari” ajungând prin fraudă şi speculă în fotoliile de congressmani, cu averi uriaşe. Acest destin este însă frânt odată cu apariţia lui Eliot, fiul senatorului Lister Rosewater, care moşteneşte conform tradiţiei fundaţia de caritate Rosewater ce valorează 87 milioane de dolari şi al cărei singur scop era până în acel moment evaziunea fiscală.
Eliot devine însă, conform mitului, mesagerul naivităţii părinţilor fondatori, şi ajunge să-şi ia în serios rolul de binefăcător, în pofida tatălui şi a companiei de avocaţi ce administrează fundaţia. Din primele pagini Eliot ne pare un personaj excentric, protagonistul unor întâmplări hazlii cum numai Vonnegut ştie să născocească: la sfârşitul celui de-al patrulea act al Aidei, Eliot, aflat la lojă, le sugerează interpreţilor, osândiţi la asfixiere în altarul marelui zeu, să nu mai cânte: „o să rezistaţi mai mult dacă nu cântaţi”; apare apoi beat la o conferinţă a scriitorilor de science fiction şi îi elogiază pentru munca de importanţă majoră prestată în folosul omenirii, sfătuindu-i să scrie mai multe utopii despre eros şi distribuţia capitalului, şi spunându-le că le-ar părea un adevărat extraterestru dacă ar şti ei cum cheltuieşte 200.000 de dolari zilnic.
Tot beat proclamă o revoluţie a pompierilor şi a veteranilor infanterişti şi se trezeşte aruncat pentru o noapte în temniţă, evident din cauza orientărilor sale „stângiste”. De altfel, obsesia lui Eliot pentru pompieri, recurentă de-alungul romanului, survine traumei, după ce în timpul celui de-al doilea război mondial ucide câţiva pompieri germani, luându-i drept soldaţi.
Însă Eliot e un personaj mai complex şi mai puţin naiv decât ne lasă Vonnegut să credem. Leit-motivul pompierist e preschimbat cu măiestrie din caz clinic în metaforă pentru întrajutorarea nevoiaşilor, aşa cum reiese din viziunea despre lume a lui Eliot, căci nimeni nu le spune săracilor că „există un Fluviu al Bogăţiei, că acesta n-are nimic echitabil în el, că ma bine-ar fi să uite de roboteală, merite şi câştiguri cinstite sau alte asemenea rahaturi şi să se ducă acolo unde-i fluviul cu pricina...” Şi-atunci el ca pompier voluntar redistribuie apa care umple cu prisosinţă albiile fluviului acolo unde simte că „arde”, adică în rândurile defavorizaţilor din ţinutul său natal, în Indiana.
Luând pe rând glasul mai multor personaje, conflictul dintre principiile capitalismului sălbatic dosite sub paravanul aşa-zisului „american dream” practicat de clasa conducătoare şi pornirile comuniste (deşi la fel de bine ar putea fi creştine, însă ştim că Eliot nu donează la biserici), în fapt umanitariste, explodează până la urmă sub forma ciocnirii dintre tată şi fiu, urmărind astfel conflictul dintre generaţii (să nu uităm, suntem în zorii curentului hippie, cu câţiva ani înaintea revoluţiei din ’68). Disputa se încheie apoteotic cu întreabarea tatălui răvăşit de suferinţă când îşi vede propriul copil abătut de la calea cea dreaptă: „Eliot... eşti sau ai fost vreodată comunist?” Un fel de „Te-ai culcat, tată, cu o Capulet?” oricum, genul de întrebare la care se lasă cu dezmoşteniri.
Oricât ar vrea unii să-i pună pecetea pe frunte, Vonnegut nu a fost comunist. O sulă în coasta mai marilor Americii... asta da. Vonnegut dezminte asemenea înclinaţii prin vocea eternului său alter-ego, scriitorul s.f. Kilgore Trout, şi-al său roman despre mirosuri. (Pe scurt, înt-un tărâm utopic în care războaiele, sărăcia şi neînţelegerile lipsesc cu desăvârşire, singura problemă rămasă e suprimarea mirosurilor neplăcute emanate de cetăţeni. Cum oamenii de ştiinţă sunt încă în căutarea unei soluţii chimice, dictatorul, lipsit de orice cunoştinţe teoretice, vine cu soluţia: să le taie la toţi trompa, vorba lui Caragiu.)
Neîndoielnic, dispreţul lui Vonnegut pentru pseudo-aristocraţii americani, lipsiţi de cultură, de compasiune şi ducând un trai anodin, e vizibil în tot romanul. De pildă, scena în care Amanita Buntline se dă în vânt după „nemuritorul Beehtoven”, mai că dansând în ritmuri de swing pentru că „sărmana femeie fixase viteza patefonului la 78 de rotaţii pe minut în loc de 33, şi nu sesizase diferenţa.”
Intriga romanului e înşelătoare, (avocatul ce vrea să răpească averea lui Eliot, declarându-l nebun) şi e fără îndoială o zeflemea la adresa cărţilor ce tratează la modul serios asemenea subiecte de mare interes pentru bogătani. Cum era de aşteptat, deznodământul nu urmăreşte reuşita (sau nereuşita) avocatului, ci evoluţia lui Eliot. Ajuns zeul locuitorilor din ţinutul său natal în vremuri de restrişte (adică tot timpul), o mamă a răniţilor din ai cărei sâni abundenţi suge ’tăt natul, Eliot intră la rândul lui în ipostaza unui deus otiosus, atunci când părăseşte Indiana. Minunată judecata tatălui său: „ăştia te iubesc, te urăsc, plâng după tine, îşi râd de tine, născocesc în fiecare zi alte minciuni despre tine, aleargă bezmetici prinprejur ca nişte pui cu gâtul retezat ca şi când ai fi fost într-adevăr Dumnezeul lor şi într-o bună zi, i-ai părăsit”.

Apărut în 1965, la noi în colecţia Globus (1980), se găseşte acum la Polirom, tot în traducerea lui Marcel Pop-Corniş, bună cu câteva mici excepţii

Aici se face curte la carte

2007-09-09T08:48:00.002-07:00

Când în 1990 Iliescu aducea minerii în Bucureşti pentru a extrage preţioasa materie cenuşie din muntele de golani strânşi în Universităţii, mă gândeam că nu peste mult timp va trebui să apară cartea "Zâmbete funeste peste cirezi agreste" însoţită de ghidul "Istoria rânjetului de la Nistru pân la Tisa" ...nu a apărut niciuna dintre ele, nici măcar "Culegerea de poezii în rimă roşie Nelu Fesenelu" incluzând celebre titluri precum "Teoctist ai un chist!" sau "Coposu dă-mi focosu şi întoarce-te cu dosu". Am rămas doar cu "Minerii şi cerul", şi câteva pamflete...şi două mandate.

Poate sunt şi alţii ca mine mi-am zis eu, oameni care nu citesc nu pentru că n-au timp, sunt inculţi sau chiar nu ştiu să citească, aşa cum se tot spune azi prin presa şi la Tv, ci pentru că ..nu au întâlnit încă titlul potrivit. Într-un deceniu în care lectura aprofundată a unei cărţi poate dura mai mult decât o relaţie, librăriile îmi apar ca nişte bordeluri din cartierul roşu. Omul trece, le vede în vitrină, intră, îşi ia una, nu ştie dacă e bună sau nu pentru că...numele
nu-i spune nimic, tot ce ştie despre ea a auzit de la alţii care deja au trecut prin...paginile ei (să le spunem critici literari sau recenzenţi, las că se ştiu ei care), o duce acasă, entuziasmat, surescitat, gândind că a dat norocul peste el şi a găsit în sfârşit pe una care să-i trezească...interesul, se pune cu burta pe ea şi aşteaptă să vină ...catharsisul. Şi nu vine. Încă un copac tăiat degeaba.

Blogul acesta s-a născut ca răspuns la nevoia dvs. de a avea pe cineva lângă, aproape, pe cineva potrivit. Chestia funcţionează simplu, precum matrimonialele din Publi-Tim. Cum vrei să arate cartea visurilor tale, ce nume vrei să poarte, etc. etc. Anunţurile voastre vor apărea exact ca în ziarul menţionat, sub forma unei liste. Tot ce putem spera este că undeva în ţara asta (şi de ce nu şi peste graniţe) cineva se va decide să ia stiloul în mână şi să vă facă fericiţi.
Ştiind că astfel de chestiuni crează inhibiţie, voi deschide eu lista cu fanteziile mele.

Tânăr cu păr bălai, supt cu ochi traşi din rai, caut:

1. Peripeţiile lui Jean Vlădoiu în faţa oglinzii (ghid de bărbierit)
2. Paolo Coehlo vorbeşte despre ea înşişi (roman autobiografic)
3. Dan Brown: Noise
4. Autor colectfictiv: Biblia
5. Christian Lightwell: Cum citim Biblia
6. Christian Lightwell: Şi eu l-am văzut pe Iehova
7. Christian Lightwell: Ştiu unde stai
8. Marean Vanghelie: Cum am învăţat a fi
9. Marean Vanghelie: Carte decolorat
10. Mircea Eliade: Ultima noapte de sânziene, prima cu soţia
11. Abdul Al-Zawari: Să nu batem covoare
12. Frank Herbert Who is Herbert Franke?
13. Herbert Franke: Wer ist Frank Herbert?
14. Herbert Spencer: Who am I?
15. Ion Cristoiu: De La Woody Packard la Hewlett Packard (o istorie a jurnalismului şi comunicaţiei)